Am fost invitat saptamana trecuta sa petrec un weekend la hotelul Coroana Moldovei din Slanic Moldova de catre Dana si Adrian, proprietarii hotelului. De data asta a fost tot o plimbare cu bicicleta dar cu bicicleta lasata acasa asa ca l-am convins pe Mircea sa puna la bataie masina si impreuna cu Georgiana, Mihaela si junior am pornit la drum.
Prima oprire am facut-o undeva pe un camp la iesirea din judetul Brasov. Zaresc un cioban care isi acompania oile la pascut.
Nu trece mult timp si sunt nevoit sa strig la el vazand o oaie ratacita iesind dupa un copac.
Plecam mai departe si intram in judetul Covasna. Lumea incepe sa se uite dupa ceapa si cartofi...eu dupa Kurtos proaspat.
O da!!! Am gasit Kurtos, motiv pentru o noua scurta pauza. Imi apar in cale si frumusetile locale care se feresc de pozat. Daca se recunoaste fata in poza, o rog sa-mi lase un mesaj cu nr. de telefon ca adresa o stiu.
Mai departe, drumul interminabil a tinut pana s-a terminat la Slanic Moldova. Parca incepusem sa uit cum e sa mai iesi din masina.
Ajungem la hotel unde suntem intampinati in cel mai calduros mod de catre minunatele gazde.
Ni se prezinta hotelul. O casa de epoca cu 17 camere, obiect de patrimoniu, care a fost restaurata recent si transformata intr-un hotel tip boutique de 4 stele, cu fiecare camera decorata diferit, toate pastrand stilul si rafinamentul aristocratiei de alta data.
Incomparabil cu alte camere ale altor hoteluri de categorie smilara care in ciuda dotarilor nu iti pot crea ambianta si atmosfera unei camere calduroase si primitoare.
Intr-o astfel de camera te poti simtii pe parcursul sejurului ca intr-un castel al epocii de odinioara, cu regi si regine.
Dupa ce servim cate o ciorbita calda pentru a prinde ceva puteri, plecam in plimbare cu gandul sa parcurgem traseul celor 300 de scari. Un traseu cu multa urcare si putine zone de plat, nu foarte greu dar destul de dificil pentru cei care se antreneaza zilnic pe traseul celor 300 de scari rulante din mall.
Scarile sunt destul de degradate si le-ar prinde bine o mica restaurare pentru ca dau senzatia ca nu mai suporta sa fie calcate in picioare asa cum au fost atatia ani.
Si start! Pornim la urcat.
Dupa cateva minute de mers gasim si o banca. "Georgiana, te asezi tu sau te asez eu?"
Daca nimeni nu a fost obosit, nimeni nu s-a asezat. Continuam drumul.
Scarile se cam termina insa traseul continua cu cele 300 de radacini de copaci ,intortochiate si iesite la suprafata.
Dupa parcurgerea acestora...in continuare celelalte 300 de radacini, partea a doua.
Scapam de urcusul abrupt pe radacini de copac si continuam drumul pe o poteca ceva mai plata de data asta. Acum drumul cred ca se numeste "traseul celor 300 de mii de servetele" aruncate de doamnele ale caror vezici n-au facut fata urcarii!
Gasim o alta banca, acum una naturala. Din nou nimeni nu e obosit, nimeni nu se aseaza.
Si iata-ne si in varf. Un nou popas. prilej pentru Johnny Bravo-ul din mine sa iasa la suprafata.
Stilul smuls in actiune!
Ultima poza in varf de munte cu Tudor biped, descalecat din carca lu' tac-su.
Si incepe coborarea, destul de abrupta, cu frana de picior trasa. Unii s-au plictisit de partea asta si s-au culcat.
Si ajungem jos in poienita, timp si pentru o pozita.
Unii se simt toropiti,
altii se simt sexy si senzuali in iarba moale afanata,
insa Johnny Bravo nu se dezminte niciodata " Bigalaw Mamma!"
Se termina pauza si o luam din loc...
unii mai putin, altii mai mult. Au aparut si ielele padurii care incercau sa sperie turistii.
Johnny Bravo din nou infruntand moartea...a Supa Hero!
Si ajungem si in parcul cu minunatele izvoare.
Majoritatea izvoarelor nu prea au indicatii terapeutice tiparite insa probabil pentru majoritatea persoanelor in etate care le beau, nici nu mai conteaza.
Peisajul este frumos, aleile sunt frumoase sau cel putin erau la inceput, inainte de a arata ca si cand au fost platou de filmare pentru ultimul film cu fantome.
Primele banci zdravene din localitate. Poza!
O alee cam in pragul surparii si stanci inscriptionate de toti latino-loverii secolului trecut plus un anunt de vanzare insotit de un numar de telefon. Am sunat. Stanca nu mai este de vanzare!
Aqua-parcul statiunii. Sus soseaua iar jos parcul. Daca ti-e lene sa ocolesti iti poti delecta fundul pe o tabla ruginita si zgrumturoasa ca smirghelul de 60. Eu as fi pus stalpul pe mijloc.
Pomelnicul izvoarelor. Lista cu laude aduse smecherilor care au facut posibila aceasta poza.
Izvoarele se termina chiar langa hotel. Aici se termina si traseul nostru. E timpul pentru retragere la garaj si masa de seara.
Inainte de niste snitele din piept de pui, pufoase si delicioase cu garnitura de ciuperci la gratar umplute cu branza de burbuf, am primit cate o cornata ca aperitiv.
Dupa cina iesim la plimbare prin parcul central al statiunii. Doar eu, Mircea si Georgiana. Ceilalti, mai cu voie mai fara voie au fost nevoiti sa urmareasca Frumoasa si Bestia, desene animate.
Parcul foarte frumos, destul de mare, ingrijit si curat. Lipseau doar oamenii. Ceva mai multa agitatie era la cazino
Pustiu in stanga, pustiu in dreapta.
Cand deodata, din marele pustiu apare senzational doamnelor si domnilor, fantoma cu ochelari de la Slanic Moldova. Am sa las si un numar de telefon pentru cei de la OTV sa ma contacteze pentru mai multe detalii. Poate facem si o sedinta de spiritism in care sa chemam fantoma in direct.
O vedere si asupra hotelului Venus, denumit de localnici "Spital".
Ne sculam de dimineata, ne relaxam cu un mic dejun delicios si ne pregatim de plecare. Asta este patul in care mi-am dormit somnul de frumusete.
O ultima fotografie din balcon inainte de plecare. Fantana de pe terasa hotelului.
Plecam spre casa. Ne amintim imediat ca atunci cand am venit, am vazut o turla de biserica undeva pitita prin padure, pe creasta muntelui. Am vazut si poteca asfaltata care ducea intracolo si ne-am decis sa urcam. Limba de asfalt era lata cat o masina urmand ca pe masura ce urcam sa fie limitata de un perete stancos in stanga si rapa in dreapta.
Case frumoase si aer proaspat pana sus.
Drumul ingust ne facea sa ne rugam sa nu vina alta masina in timp ce alta masina se ruga sa nu venim noi. Inevitabilul s-a produs si cineva trebuia sa dea cu spatele pana la primul palc de pamant care sa lateasca poteca.
Ajungem si la manastirea Magura. Parcam masina si o luam la pas pe o alee ce urca la poarta bisericii.
Manastirea cum sa fie...ca orice manastire de maici, foarte curata, cu gradina mare plina de verdeata si flori ca doar o viata intreaga se straduiesc sa-si rezerve biletul pentru un loc cu verdeata.
Lume multa la slujba, care mai de care mai gatit la intalnirea cu Gizas si un preot nebun care ragea tot felul de prostii in boxe cum ca sa renunt la bogatii si la cele lumesti ca nu-mi fac decat rau. N-am mai avut rabdare sa astept sa iasa din slujba si sa-l intreb daca nu cumva ar vrea sa renunte in favoarea mea la Volvo-ul sau
XC 90 cu care s-a prezentat la spectacol. Presimteam ca nu.
Plecam mai departe catre urmatoarea destinatie, salina Tg. Ocna.
Prima perversa de pe Tg. Ocna a venit la auzul pretului pentru un bilet 18 lei. Sarea pentru muraturi nu este inclusa
La intrare in salina gasim biserica Sf. Varvara. Nu e joc de cuvinte.
Cam racorica in salina...undeva pe la 12 grade.
Nimic senzational de vazut ... poate doar aerul de inhalat. Pentru 18 lei nu mi-am tinut respiratia o clipa. Am bagat la plaman cat am putut.
Cel mai deosebit loc de vazut in salina este o cascada frumos luminata si decorata.
De banii aia te lasau sa lingi si peretele dar nu mai mult de doua limbi. Buna sarea.
Cam atat din plimbare. A urmat un dejun cu o pizza picanta la cea mai celebra "si singura" terasa din Tg. Ocna, " La Michele". Dupa ce mancam pornim spre casa. Ne mai oprim din loc in loc pentru o poza. Dupa o serie de 4560 de viraje stanga si 5432 de viraje dreapta, toate incadrate in 250 Km, Georgiana capituleaza. Decreteaza starea de dat la boboci. Reuseste totusi pana la final sa duca acasa tot ce a mancat prin excursie.
Ultima poza...un calut burta plina de lucerna!
Mai bine sexy decat oaie pierduta... :)))
RăspundețiȘtergere