Primul weekend cu soare din luna Iulie si Mircea suna adunarea pentru plimbare cu bicicleta pe Valea Stanii, in apropiere de Cheia. Membrii echipei: eu, cineva care trebuia sa suporte jumatate din cheltuiala cu iesirea (Georgiana) si familia
Baciu cu tot cu Bugs Bunny Tudor.
Stabilim punct de intalnire intrarea pe drumul forestier care duce catre vale, ne echipam si pornim la drum.
Plimbarea incepe cu o superba panta, menita sa ne puna sangele in miscare.
Pentru Mircea e ceva mai greu, el concurand la categoria atas.
Dupa cateva serpentine urcate, e timpul pentru o pauza de alimentare facuta la prima zona umbroasa gasita.
Mancam banane si ciocolata (ciocolata mai mult eu ca n-am venit cu mama si tata ca Tudor sa nu ma lase sa mananc dulciuri inainte de masa), bem apa si pornim iar la drum. De data asta motoarele dau semne de fierbere asa ca gasca e talpasa pentru o perioada.
Eu sunt foarte fresh asa ca-mi permit sa o iau inainte apoi sa fac pauze pentru a poza trupa vesela care vine din urma. Ma uit in urma si ii vad in departare...
Ei sunt! O noua repriza de impins bicicleta, macar pana se trece de panta asta grea.
Hmmmm...par a avea niste fete crispate. Georgiana a inceput sa prezinte simptomele decesului.
Da! Iata-l si pe Mircea. Ii pui 20 de Kg suplimentare pe bicicleta sa-l traga in spate si "Rambo" e toropit. E timpul pentru indemnul calaretului: "Hai ca poti!!!!"
Se deschide in fata ochilor si curba fericirii. Aceasta a fost ultima urcare. Urmeaza injectia de adrenalina si coborare furtunoasa pana in vale (pentru cei ce n-au venit cu copii evident ). Inainte de coborare facem inca un popas, unii pentru hidratare si Tudor pentru pipilica. Desi pare ca misca, va asigur ca Georgiana a trecut in lumea celor drepti.
Pare foarte fericit. Nu da calul randamentul scontat insa e satisfacut de plimbarea in scaun.
Intre timp suntem depasiti de catre un camion al padurarilor.
Cand in spate ...ce sa vezi? Tapinarii faceau si ei un ban de-o bere, carand "domnisoarele" care vroiau sa vada frumusetile naturii fara sa-si toceasca talpa la Nike-urile lor cu toc in fata. Baieti!! Vesti bune. La intoarcere veti fi mancati de ursi ca nu va mai ia nimeni in masina.
Adevarul ca drumul este destul de anevoios pentru calcaiele fine.Este locul in care natura s-a lepadat de meltenii cu BeMyWife-uri derapanate, care au descoperit acceleratia si tractiunea spate, fiind dornici de ceva alergari. Aici orice babuin fugit din copac direct in masina lui de fite nu are ce sa faca decat sa-mi inhaleze praful pe care il las in urma cu bicicleta.
Ne strangem bagajele, incalec bicicleta si ma straduiesc sa uit de frane pana jos, lasand in urma camionul care mergea putin mai incet decat un melc strivit de pantof si care ridica nori de pamant. Odata ajunjsi la capatul coborarii, luam firul vaii si gasim peisaje deadreptul impresionante.
Sigur ca printre cabanele si casutele din lemn se mai gaseste si cate un suporter al micilor cu mustar si al halcilor de carne impanata consumata ascultand simfoniile lui Salam, care sa-si tranteasca o baragladina de casa, cel mai probabil mai inalta decat varful muntilor.
Ajungem si la intrarea in poiana, unde Mircea propune o hidratare din paraul ce trecea pe acolo. Ma las pagubas la gandul ca bacteriile,stafilococii si alte dracovenii microscopice ce zac pe acolo, ma pot face sa ma imprietenesc cu WC-ul de 11 ori pe zi, insa primim apa de la niste domnite bucuroase de oaspeti si plecam mai departe spre locul unde vom intinde masa.
Trecem si pe langa cantonul vanatoresc...
Si in sfarsit in poiana, gata sa luam prinzul
Tudor se gandeste ca la o asa burta i-ar mai trebui un mercedes si un lant gros la gat in timp ce Mircea se chinuie sa ridice un bustean cu puterea mintii.
Probabil ca fata mea ii sporeste apetitul pentru ca nu a mancat dect daca am fost eu folosit pe post de tobogan.
E timpul sa plecam si e timpul sa apar si eu in poze. Noroc cu muntele din spate ca asa par si eu mai mic!
La intoarcere mai facem o pauza la vecina de peste drum ca sa ne alimentam cu apa.
Pe drum, o turma de oi cu doi magari in frunte. Un magar o vede pe Georgiana, Georgiana vede magarul....dragoste la prima vedere.
Suntem prinsi in mijlocul manechinelor behaitoare ce defileaza in haine de lana. Asteptam recolta de masline!
Urmatorul obstacol...cireada de vaci. Baltata trece insa Joiana ma fixeaza din priviri, indreapta capul catre mine si se apropie amenintator sa ma impunga.
Mare greseala. Acum e moarta...de batranete evident!
Georgiana in sfarsit bucuroasa ca vede ceva familiar. Amintirile din copilarie i-au fost rascolite.
Asa cum zicea si Mircea, vacarul este in plan secund... Eu ma multumesc cu bicicleta mea. Doar ca nu da lapte ca in rest, coarne are!
Plimbarea se termina spre seara...urmeaza somn de voie.
