Dealul Gageni

 Pe 1 Mai urma sa aiba loc pe Dealul Gageni un concurs de Mountain Bike Orientare (MTBO), la care imi anuntasem deja prezenta impreuna cu colegul meu Mircea si prietenul Andrei. Din pacate, soarta cruda m-a tinut departe de o victorie spectaculoasa deoarece, in drum spre Gageni, Mircea a intampinat in intersectia din centrul Ploiestiului, un stimat domn in etate ce s-a gandit ca timpul nu mai are rabdare cu el si a plecat la drum pe culoarea rosie. Raman asadar cu consolarea unui antrenament plimbare, facut intr-o zi cu soare.

Catre locul faptei am mers pe biciclete asa ca primul popas l-am facut chiar la punctul de start, langa o fantana, intr-o zona in care vilele de lux rasar mai ceva ca in Pipera.

 Mircea scoate harta din ghiozdan pentru a face un ultim plan de atac inainte sa pornim.

Bicicletele se pregatesc si ele de drumul accidentat de pe deal si din padure.

Imi arunc si eu ochii pe harta dar oricum, la orientare Mircea e baza!

Pornim la drum si pentru inceput urcam o panta nu foarte inclinata dar a carei suprafata de rulare punea ceva probleme datorita pamantului arat in unele locuri. Marcam primul punt de control apoi pornim mai departe prin vegetatie, ajungand intr-o zona in care am fost nevoiti sa mai mergem si pe langa bicicleta.

Iesim din zona deasa de buruieni si ne intersectam cu un drum de tara unde avea sa fie si cel de-al 2-lea punct de control. De aici urmeaza o coborare mai rapida, pe un drum accidentat cu ceva zone de pietris in unele locuri ce iti crestea nivelul adrenalinei.

Intram in padure, intampinam o mica panta iar dupa ce o urcam urmeaza o noua pauza de hidratare si consultare a hartii.

Pornim mai departe si abordam o noua coborare ce ne mai destinde putin si dam de o sonda de petrol in mijlocul pustietatii unde ne oprim cateva minute sa schimbam doua vorbe cu paznicul de acolo.

Mircea verifica harta si il intreaba cateva detalii pe paznic, legate de mlastini si sonde din zona.

Ne continuam apoi drumul prin padure si intalnim ieslea pentru caprioare,semn ca ne aflam pe drumul cel bun.

Mircea umezeste degetul, il ridica in vant si da verdictul: inainte e directia corecta.

 

Continuam drumul prin padure si ne pregatim sa gasim ultimele puncte de control, urmand apoi sa celebram finnish-ul.

 

Ajungem la sosire si Mircea se aseaza pe iarba sa-si traga sufletul, fiind putin extenuat.

 

Cerul incepe sa se "lumineze" a furtuna asa ca scurtam pauza si pornim spre casa. Pe drum ne-a prins rapaiala desigur, ne-am oprit sa ne ambalam aparatele foto in saci si am pornit mai departe. Din fericire am pedalat mai repede ca ploaia si pe final am reusit sa lasam norul in urma. 

Pertotal un traseu frumos, de recreere, ce ne-a facut sa regretam apoi ca am ratat concursul dar il asteptam cu nerabdare pe cel din Iunie de la Cocarastii Mislii.